
Poveștile din viața noastră ne modelează fondul neurologic, dar sunt totodată, și produsul conexiunilor neuronale, pe care putem alege sa le schimbăm pentru a putea forma noi sinapse (obiceiuri, credinte, etc.).
“Astfel, asemenea unei mâini care o spală pe cealaltă – experienţele ne modelează creierul, iar creierul ne modelează poveştile.”
Odată ce programele noastre se schimbă, putem începe să experimentăm trăiri noi și originale.
În maniera cu care interpretăm fiecare experienţă se ascunde cheia schimbării propriei povești, cea pe care o scriem constant în propria minte și o așternem mai apoi peste propria viață.
Urmărește-te pentru cateva zile și observă ce poveste țeși peste experiențele tale de viață, peste traume, peste momentele dificile..
Tindem să creăm aceste povești pentru a ne ușura de durere, de rușine sau chiar invidie.
Oare nu tot aceste povești ne îngreunează uneori drumul în viața?
Poate nu acum, dar peste ani ele se vor simți ca bolovani în spatele nostru.
În spatele acestor povești se afla adevăratul tău potențial. Primim atât de multe experiențe într-o singura viața… iar în fiecare dintre ele se ascunde o lecție, o conștientizare, care ne înalță și ne completează.
Putem privi aceste experiențe încadrate ca fiind negative, incomode sau pozitive și pline de substanță. Indiferent de percepția noastră asupra lor, acestea sunt precum piese dintr-un puzzle, numit ”viața noastră”. Dorința noastră de a le transforma în altceva decât sunt, doar pentru a ne fi momentan mai ușor, uneori ne conduc spre a ne îndepărta de noi, de sufletul și dorințele noastre adevărate.
Ce piesa, sau mai bine spus, ce dar se ascunde în spatele experiențelor tale?
Ce trebuie să integrezi sau să accepți pentru a te simți din nou tu?
Energia sau lipsa ei, bucuria sau tristeţea, frumuseţea şi urâtul, nu sunt altceva decât ”povești”, ”percepţii” și ”interpretări”, iar la baza lor este alegerea. Tu alegi perspectiva prin care interpretezi viața, iar fiecare dintre aceste alegeri creează consecinţe diferite în trup, în minte, în sistemul emoţional şi în însăşi experienţa vieţii.
Este adevărat că povestea pe care o trăim e scrisă de noi înşine, este adevărat și că ne scriem vieţile, de multe ori, inconştient.
Inconștiența noastră, tiparele pe care funcționăm într-un mod repetitiv sunt cauza alunecărilor pe pantele înguste şi, uneori periculoase, ale negativităţii şi suferinţei umane.
Pentru a învăța să trăim conștienți, pentru a răspunde oricărui stimul într-un mod original, este nevoie de eliberarea acestor tipare, percepții și povești.
Permite-ți să fi cea mai buna varianta a ta, să experimentezi viața la cote maxime, într-un mod autentic!
Suntem călători în viață și autori ai propriei povești!
Practica ”visării lucide” ne deschide către experienţe noi. Exerciţiul constă în a ne rescrie ”povestea” vieţii aşa cum am dori să fie, a ne aşeza undeva, într-un loc liniştit, cu creionul în mână, şi a ne imagina pe noi înşine în povestea vieţii noastre.
Atenţia noastră focalizată asupra problemelor, a blocajelor, a lipsurilor, a nevoilor, a frustrărilor şi a lucrurilor pe care nu le avem ne menţin ancoraţi în povestea victimei, în acea poveste căreia i-am dat putere prin credinţă şi prin convingere.
O acţiune conştientă, persistentă şi atentă asupra credinţelor pe care le-am acumulat în experienţele de viaţă, flexibilitatea mentală şi dispoziţia de a ne desprinde de prejudecăţi, de ceea ce ”ştim” că este, că se întâmplă sau a fost cândva, ne poate deschide spre înţelegerea puterii noastre de a ne modela destinul.
Să ne scriem povestea vieţii cu luciditate este cu totul altceva. Fiind conştienți că noi suntem autorii ei. Diferenţa o face conștiința însăşi, starea de ”trezire” şi de claritate a minţii şi a sufletului.
Neuronii ”educaţi” să spere, să iubească, să vadă partea plină a paharului, să dăruiască şi să privească înainte cu încredere – pot observa apoi în lume povestea speranței, a iubirii, a paharului plin, a dăruirii şi a puterii de a privi cu încredere în viitor.

La nivel cuantic, concentrarea atenției pe un subiect anume influențează subiectul. Fizicienii Niels Bohr și Werner Heisenberg au stabilit că un electron exista doar la nivel de potențialitate, până când acesta este observat și măsurat. Când atenția este îndreptată asupra lui, acesta devine realitate. Atenția determina existența electronilor, prin urmare atenția unui individ stimulează subiectul în observație.
Povestea din gândurile noastre este povestea căreia îi dăm viaţă şi, iată, putem face asta conştient, înţelegând că binele există cu o condiţie; dacă îl percepem- dacă suntem convinşi că există.
Ştiinţa confirmă spusele lui Hristos, ce ne spune clar şi răspicat: ”putem muta şi munţii din loc dacă noi credem că putem”!
Credinţa este sămânţa puterii noastre, ea se află în noi, inclusiv în creier şi ceea ce noi scriem astfel devine realitate… Dacă nu ne place ce-am scris până acum, putem schimba asta, putem crea o poveste în care ne iubim pe noi şi acceptăm felul în care fiecare altă fiinţă îşi scrie propria poveste.




Superb articolul, direct in suflet s-a “infipt”.
Felicitari!!!!
Un articol plin de informații folositoare pe drumul cunoașterii de sine. Mulțumesc Miruna!