Lumină, care pentru mine nu a fost un tunel, a fost un infinit luminos de căldură și liniște, în care parcă tot și toate dispăruseră și existau în același timp. Momente pure, în care tot ce voiam era să rămân, iar tot ce auzeam era o voce ce îmi spunea blând, dar ferm să mă ridic. Ei bine, nu m-am ridicat atunci. Unul dintre oamenii cu care eram, a fost cel care m-a scos din apă. Eu, observând din afara corpului și trezindu-mă pe mal. Totul a fost cu ușurință trecut cu vederea, eram bine, astfel totul era bine, iar ziua a continuat ca și cum nu s-ar fi întâmplat.

După cum am spus, nu experiența asta este cea care ”m-a trezit”, a fost atât de frumoasă încât am trecut-o cu vederea. La câteva luni după aveam să îmi petrec o noapte în comă, noapte în care nu am văzut sau simțit lumina, ci a fost doar întuneric.

A fost întunericul din care am deschis ochii și am putut vedea lumina.

Atunci am înțeles ca exista o frică ascunsă a celor care nu cred în divinitate, iar aceasta nu are legătură cu lumina, ci cu întunericul. A crede în divinitate înseamnă a crede în toate laturile și formele pe care le poate lua, iar acesta nu este un lucru ușor, dar este cu adevărat natura lumii în care trăim și, în același timp, adevărata noastră natură.

După acea noapte am început să pășesc cu conștiință în viața mea, căutând din nou răspunsurile la întrebările care mă ghidau de mică.

”Este magie? Este energie? Este Dumnezeu?  Este vibrație? Este destin?…” 

Ei bine, la acel moment știam clar ca este o forța extraordinară ce ne determina viața, ne împinge exact la locul potrivit, la momentul potrivit, pentru a ne ajuta să pășim în devenirea noastră, în recunoașterea a ceea ce suntem cu adevărat.

La momentu acela eram deja studentă la facultatea de Drept și Economia Afacerilor Internațioanle, cele două facultăți pe care le urmase și mama mea. Am revenit la viață ca să descopăr că natura vieții pe care o creasem până în acel moment era copia vieții mamei mele, iar aici a început cu adevărat totul. 

Îmi place să descriu viața ca fiind un frumos haos de complexitate aliniată. În viață, întrebările care apar, aduc cu ele răspunsurile căutate, astfel și încercările noastre, vin la pachet cu soluționarea lor.

Toate influențele și dorințele altor persoane pentru viața mea, tot acest ”surplus” care a creat realitatea pe care o trăiam se putea observa clar ca ”surplus” în greutatea pe care o avea corpul meu. Într-un an ma îngrașasem 11 kg, iar toate eforturile de a face sport și a mânca sănătos, timp de luni de zile, aduseseră un plus încă 3 kg.  Simțeam ca nimic nu funcționează și nu mai știam de unde să încep. Influența celor din jur ajunsese să ocupe atât de mult spațiu în viața mea încât nu îmi mai găseam propria voce, nu mai știam care este structura mea.

După cum am spus, la acel moment, viața mea era o copie fidelă a vieții mamei mele, iar în dorințele mele, puteam găsi doar izul dorințelor ei. 

 Astfel, chiar mama mea avea să îmi aducă dezlegarea și să mă îndrume (la acel moment, mai puțin conștientă) spre esența vieții mele. Mama mea a fost cea care a ghidat primul pas spre redescoperirea adevăratei naturi a vieții mele. Începuse să meargă la clase de yoga și considera că acela este timpul ei cu ea, cu toate acestea, mi-a propus sa merg la un program de 2 luni de yoga care urma să înceapă, era un curs focusat pe chakre. Înainte de acest curs a avut loc un eveniment de sound healing în orașul meu, era un cerc de femei. Prima mea experiență de acest gen. Am participat cu mama mea și aveam să întâlnesc facilitatoarea care urma să îmi fie maestră peste câțiva ani.

Pe parcursul cursului de 2 luni de yoga, m-am reconectat cu corpul meu și s-a simți ca o reamintire a legăturii dintre emoțiile mele, corp și viața.

Corpul păstrează o amintire fizică a tuturor experienţelor trăite, la nivelul lui se stochează informația trăirilor pe care le avem. Fiecare simptom fizic poate fi înțeles ca o reprezentare simbolică, în limbaj fizic, a unui conflict inconștient nerezolvat, ce se manifestă apoi atât în corp, prin somatizare, cât și în viața de zi cu zi, prin obiceiuri comportamentale.

La finalul cursului, am constatat că slabisem 10 kg, ceea ce pentru mine a fost dovada clară a beneficiilor acestei practici. Corpul meu era mai ușor, iar viața mea căpăta din nou culoare prin starea de acceptare și împuternicire pe care o dezvoltasem.

Astfel, mi-am continuat drumul..

Mi-am onorat alegerile pe care le-am făcut până în acel moment, împreună cu motivele conștiente și inconștiente pentru care au fost făcute. Am pășit în continuare știind că totul este interconectat și are un scop, chiar dacă în momentul prezent, de multe ori, poate nu îl poți înțelege complet.

 Când spun ca mi-am onorat alegerile ma refer la multe situații și aspecte din viața mea, dar cel care era cel mai apăsător la acel moment era facultatea. Știam că alesesem, la un anumit nivel, să fac aceste două facultăți pentru că simțeam o presiune mult prea mare privind cariera mea și a fost o alegere bazată pe principiul ”cu aceste două facultăți am foarte multe variante din care să aleg când va veni momentul”. La un alt nivel, facultățile pe care le-am ales erau o alegere ”ușoară”, erau chiar facultatile pe care le făcuse mama mea, iar eu puteam să evit asumarea, frica și împuternicirea care veneau la pachet dacă acceptăm ceea ce voiam eu să fac de fapt.. 

La un alt nivel și mai profund.. urmând aceste facultăți.. am cunoscut toată dorința și suferința întregului meu neam, a celor care nu au fost la fel de avuți ca noi și și-au petrecut viața hrănind viziunea unui viitor stabil și prosper pentru urmașii lor.

Printre acestea, m-am întâlnit cu dorința neîmplinită a stră-stră-străbunicului meu de a fi avocat și cu căutarea lui de a citi cât mai multe cărți pe vremea când cărțile erau un lux. El fiind un om doar cu 4 clase, care și-ar fi dorit mai mult…

Astfel, mi s-a arătat cum în fiecare pas pe care îl facem prin viața în spatele nostru se află rânduri și rânduri de strămoși care ne șoptesc devenirea și ne susțin la fiecare pas.

Onorând alegerile pe care le-am făcut și pe toți cei din spatele lor, am absolvit cele două facultăți, am lucrat o perioadă în aceste domenii și m-am îndrăgostit de marketing, care a rămas și azi cu mine.

Onorând-mă pe mine am continuat să învăț, să mă dezvolt și să mă formez domeniul în care știam că vreau să lucrez. 

La începutul anului 2019 a obținut certificarea de instructor de yoga, în anul 2020 mi-am terminat formarea în Medicină energetică și cea de Tehnician Nutriționist, același an în care am început formarea în Sound Healing, ca în anul 2021 să obținut certificarea ca Formator și Consilier în dezvoltare personală. 2023 este anul în care m-am certificat în tantra și am început să merg mai mult în profunzimea înțelepciunii budiste, hindu și creștine.

Iar drumul meu nu se termină aici, în prezent mă pot numi Psihoterapeut Transpersonal în formare. În parcursul pe care l-am avut am strâns nenumărate unelte și diferite alte formări care stau la baza abordării pe care am dezvoltat-o. Am fost descrisă ca având o abordare “blândă și dintr-o dată,” iar aceasta are puterea de a transforma adânc ființa.

Pe tot acest traseu pe care l-am parcurs am întâmpinat nenumărate greutăți, dureri și momente critice, dar am avut parte și de bucurii, magie și împlinire, la fiecare pas. Și eu sunt om, la fel ca tine, am părinți, soră, și oameni lângă mine, care mi-au adus suferință, dar care m-au și ridicat. Știu cât de important este sa poți fi susținut de un ghid care sa aducă lumină și o perspectiva diferită situațiilor din viața ta.

Munca vieții mele a fost și este despre a găsi și a construi perspectiva sănătoasă cu care să poți  privi cu adevărat viața. A fost și este despre a învăța să pășești în devenire având respect față de toți cei ce au fost înaintea ta și a te lăsa susținut în viitorul pe care vrei sa îl creezi. A fost și este despre a te susține spre a-ți cunoaște corpul și a-ți recunoaște emoțiile. A fost și este despre a aduce toată această înțelepciune, aplicată, în viața ta de zi cu zi.

Asta este munca vieții mele. 

A te susține spre a redescoperi și tu adevărata natură a vieții.

Lucrurile au continuat să se extindă, de la sesiuni 1:1, la evenimente cu grupuri și retreaturi. În prezent, sunt bucuroasă ca am putut fi parte din procesul de dezvoltare a zeci de oameni care și-au transformat viața, au evoluat, și-au schimbat perspectiva și modul în care experimentează viața.

Nu a fost un drum ușor, au fost multe momente de pierdere și regăsire, de agitație și haos, de bucurie și împlinire.. Nu spun că alegerile pe care le-am făcut sunt cele mai bune sau că viața ta ar trebui să fie condusă după aceleași principii pe care le-am avut eu. 

În schimb, ceea ce pot să spun este că mă simt onorată să trăiesc viața pe care o am. Mă simt onorată pentru toate greutățile și înțelepciunea pe care o am. Mă simt onorată pentru toți oamenii și maeștri care au călcat pragul vieții mele. Mă simt onorată pentru familia mea și pentru întregul meu neam. Mă mai simt onorată pentru tot ceea ce au trăit cei dinaintea mea și pentru tot ceea ce am trăit eu, pentru ca ei au fost ceea ce au fost, eu sunt azi ceea ce sunt. Și îmi doresc ca acest nivel de recunoștință și simțire să se extindă și spre tine, dragă cititor și către cât mai mulți oameni.

Viața mea are multe laturi și povești, aceasta este doar o parte dintr-o scurtă povestioară. Sper din suflet că, ajuns/ă până aici, nu te-ai plictisit. Intenția mea a fost să descriu ”pe scurt” cum am ajuns aici și de ce fac ceea ce fac (cel puțin așa a început această povestire).